Aripi Romanesti

In memoriam - col.av.(r) Stratu Constantin

Sursa: Asociaţia "Aripi Româneşti"

Data: 18.10.2009

Autor: Ionuţ Riteş

Copyright (c) 2009: Asociaţia Aripi Româneşti

Colonelul aviator Stratu Constantin

La data de 27.01.1961, un avion reactiv militar MIG-15UTI, aparţinând Regimentului 91 Deveselu Aviaţie-Vânătoare, având numărul 1525, pilotat de căpitanii Stratu Constantin şi Griober Ioan a aterizat forţat, fără motor şi fără curent electric la bord, în proximitatea comunei Celaru, judeţul Dolj.

Incidentul s-a petrecut astfel:

Deşi în astfel de situaţii instrucţiunile de exploatare ale aeronavei prevăd în mod expres părăsirea aeronavei de către piloţi, vizibilitatea fiind bună şi înălţimea suficientă, Stratu Constantin şi Griober Ioan au abandonat pentru moment ideea catapultării. Piloţii s-au înţeles din priviri, şi-au strâns la maxim chingile şi au căutat un teren făcând câteva schimbări de direcţie în picaj.

Au largat rezervoarele suplimentare de combustibil, au închis combustibilul şi au tăiat contactul, apoi, în cel mai scurt timp, au calculat unde şi când să execute aterizarea, toate gândite şi executate în fracţiuni de secundă.

În apropierea contactului cu solul, piloţii au trecut peste un şanţ de irigare, apoi prin nişte garduri vii din mărăcinişuri, după care au lovit un bolovan cu burta avionului, acesta aruncându-i câţiva metri în sus, iar după redresarea avionului s-a auzit zgomotul salvator al frecării metalului cu pământul îngheţat.

Şansa piloţilor a fost şi aceea că terenul era îngheţat, iar zăpada a acoperit gropile, făcând posibilă lunecarea fuselajului precum patina unei sănii de dimensiuni neobişnuite.

Viteza fiind foarte mare, piloţii au lucrat foarte fin din manşă, în profunzime, resimţind orice denivelare de teren, pentru că avionul fusese aşezat de-a latul arăturii.

Cu toate că au scos frâna aerodinamică, la orizont se apropia vertiginos periferia comunei Celaru. Au deschis cupola din plexiglas pentru a părăsi aeronava. Cu gândul la oamenii din comună, au luat decizia evitării unei catastrofe. Cu palonierul dat la maxim spre stânga, unghiul salvator al devierii s-a accentuat, depăşind fatalitatea la câţiva metri. Apoi au încetat pe rând trepidajul şi frecarea, avionul oprindu-se şi înclinându-se pe o aripă, în apropierea unei case.

După aterizarea forţată, avionul MIG-15 de dublă comandă pus pe cricuri, prezenta torsionări pe lungimea lui, mai accenuate la carenajul din coadă iar intradosul aripilor era zgâriat. În rest nimic. Şeful serviciului tehnic, Gheorghe Zarioiu, a luat decizia revizuirii avionului, după care să fie dat disponibil pentru zbor.

Nu mică a fost mirarea piloţilor rămaşi la sol şi a personalului tehnic de modul cum au reuşit cei doi piloţi să pună avionul jos, fără a-l deteriora, în comparaţie cu alte avioane care, în urma aterizărilor forţate, au ajuns la casat.

Deşi s-ar putea crede că aceşti piloţi au avut un destin favorabil, totuşi, cunoştinţele temeinice de specialitate şi calităţile lor de zburători i-au scos din impas.

Acest incident rezolvat în mod excepţional, reflectă artă în pilotarea unui avion reactiv de luptă devenit planor după oprirea motorului, piloţii reuşind, prin curaj şi măiestrie, aducerea acestuia la sol după reguli numai de ei ştiute, încălcând instrucţiunile manualului de exploatare - care prevedeau părăsirea aeronavei, reconfirmând prin aceasta atât propria valoare cât şi pe cea a şcolii româneşti de aviaţie.

Cariera de pilot a col.av.(r) Stratu Constantin merită de asemenea amintită.

În Şcoala Militară de Aviaţie de la Tecuci, pe care a absolvit-o în anul 1953, a zburat pe tipurile de avioane ZLIN-381, FLEET, NARDY, IAK-11, IAK-18, IAR-813, iar după absolvire a pilotat PO-2, FISLER STORCH, evoluând în anul 1954 pe reactivul MIG-15, în 1957 pe MIG-17 iar de când a intrat în dotare în anul 1962, pe supersonicul MIG-21, avion pe care a zburat până la trecerea în rezervă la limită de vârstă, în anul 1983.

A îndeplinit, pe rând, funcţia de comandant de patrulă şi comandant de escadrilă, fiind totodată instructor de zbor pe avioane supersonice în toate condiţiile meteorologice atât ziua cât şi noaptea, conducător de zbor în condiţii de aerodrom, de poligon şi în condiţii de luptă, încercător în zbor pe avioane reactive care au suferit reparaţii capitale, pilot autorizat să execute cercetarea meteorologică şi inspector de zbor.

A acumulat un număr de 3200 de ore de zbor, din care 2500 pe avioane reactive şi 6000 de aterizări, deţinând titlul de Pilot Militar Clasa I pe avioane supersonice.

A format generaţii întregi de tineri piloţi în calitate de instructor de zbor, mulţi dintre aceştia ajungând să ocupe funcţii de conducere în cadrul forţelor aeriene.

Ultraexigent atât cu sine cât şi cu subordonaţii săi la capitolul zbor, a trăit o mare satisfacţie: nici unul dintre elevii săi nu a căzut cu avionul.

Acrobat înnăscut, a fost apreciat de toţi piloţii drept un mare maestru în executarea figurilor complicate, care necesitau înaltă precizie şi efort susţinut.

Succesul acestei cariere impresionante, s-a datorat în primul rând faptului că şi-a iubit meseria până dincolo de absurd, fiind un împătimit al zborului. A dus un regim de viaţă adecvat, fără excese, găsindu-şi în soţie şi copii tot echilibrul şi resursele necesare de a se compensa în faţa unor momente tensionate, generate de zborurile riscante, de noapte, la joasă înălţime ori în condiţii meteo grele, care te îmbătrânesc înainte de vreme.

A încetat din viaţă în anul 1990 urmare a unui accident vascular cerebral, fiind înmormântat cu onoruri militare la Cimitirul Eroilor din Timişoara.

Dorul de zbor nu l-a părăsit cât a trăit, reîntorcându-se deseori printre avioane şi foştii colegi. Ori de câte ori avea ocazia, povestea întâmplări incredibile din viaţa piloţilor supersonişti. Aceste întâmplări, povestite uneori până după miezul nopţii, adevărate fapte de eroism, mi-au declanşat curiozitatea şi dorinţa de a zbura. Aşa cum marele pilot şi scriitor Doru Davidovici a fost, prin cărţile scrise, poarta prin care zeci de tineri au luat calea zborului, în mod similar, pentru mine, Stratu Constantin a fost cel care mi-a deschis calea spre înălţimi, motiv pentru care, cu dragoste şi recunoştinţă, îi mulţumesc.

După aproape jumătate de secol, Asociaţia “Aripi Româneşti“ ne-a adus aminte de acest eveniment, oferind în acest sens o plachetă comemorativă, iar doamna grafician Rodica Ioana Ghilea a ”surprins” zborul cu avionul MIG-15UTI având numărul 1525, într-o grafică de excepţie.

În semn de omagiu, începând cu data de 27 octombrie 2009, Muzeul Aviaţiei i-a oferit col.av.(r) Stratu Constantin binemeritatul loc în Sala “Ei şi lumea lor “, alături de generalii Răican Aurel, Balaur Dumitru şi Niculescu Aurel, care, prin dăruire şi sacrificiu, au scris pagini de aur în istoria aviaţiei reactive militare româneşti, evenimentul fiind marcat de trecerea a 100 de ani de la zborul inventatorului şi aviatorului francez Louis Blériot la Bucureşti.

Ionuţ RITEŞ

MIG-15 UTI

Fotografii din arhiva familiei Stratu:

Elev în şcoala militară de aviaţie

La echipare în costumul de suprasarcina

Înaintea unei decolări cu supersonicul MIG-21, avion ajuns ulterior la Rematholding

În capul formaţiei la o demonstraţie aviatică

Împreună cu colegii într-o zi geroasă de iarnă

În apropierea pensionării

Grafica doamnei Rodica Ioana Ghilea

Placheta comemorativa oferita de Asociatia “Aripi Româneşti”