ochii albastri, mig-uri....

Discuţii pe teme de aviaţie şi aeronautică

Postby Dragos Dobre » Mon Jul 23, 2007 4:52 pm

"Exact asta e, ..., cand iubesti pe cineva e ca si cum tot timpul ai fi ametit de acel cineva. Om sau animal, sau ce vrei tu sa iubesti. Ce s-a intamplat sa iubesti, pentru ca de fapt lucrurile astea se intampla cum vor, si cand vor ele, altfel ar fi atat de simplu, si atunci cand se intampla cu adevarat nu mai e nimic de facut."

Doru Davidovici
"... şi decolăm cu avionul cel mare drept în soarele despre care ştim noi că trebuie să fie dincolo de nori.
Întotdeauna e soare dincolo de nori, cam asta am reuşit să învăţ în douăzeci de ani de zburat..."
User avatar
Dragos Dobre
Pilot veteran
 
Posts: 2919
Joined: Sat Jun 18, 2005 9:02 pm
Location: Bucuresti/Romania

Postby schumy » Sat Jul 28, 2007 2:50 pm

intr-adevar, petra a zburat subsonice la Ianca...insa fiind mare nevoie de piloti pt supersonice s-a facut apel la pilotii care erau la cele 2 clase de subsonice...acestia facand vizita medicala pt supersonice...in final a reusit sa treaca si petra la supersonice.
User avatar
schumy
Începător
 
Posts: 37
Joined: Sun Oct 01, 2006 9:50 pm

Postby Dragos Dobre » Thu Aug 02, 2007 10:10 pm

courtesy abrazivu:

Doru era singurul dintre bărbaţii cunoscuţi de mine, ?n anii 80, care avea ?n privire amprenta unui destin tragic. ?n ochii lui mari, cu unduiri tăioase, umbra catastrofei latente, a prăbuşirii, apărea şi dispărea mereu, ?ntr-un fondu ?nlănţuit cu bucuria de a vedea că miracolul lumii ?ncă există. C?nd vălurile acelei morţi presimţite, descrise ?n proza lui cu un realism crud, nemilos, i se ştergeau de pe faţă, apărea expresia unei stări de spirit copilăroase. Atunci vorbea, cu privirea pierdută ?n gol, despre ozeneuri. Era at?t de pasionat, de frenetic, ?nc?t pe unii ?i făcea să z?mbească ?ngăduitor, dar eu simţeam că, de fapt, el bate la o uşă ?n spatele căreia e cineva care nu poate ori nu vrea să-i deschidă. Un asemenea bărbat le face pe femei visătoare.
Am făcut ?mpreună un film documentar, Scuturi argintii, premiat la Moscova. Apoi, am semnat am?ndoi scenariul la Destinaţia Mahmudia, film de ficţiune despre avatarurile unui pilot militar obligat de o distonie neurovegetativă să părăsească aviaţia militară.
Ţin minte că la un moment dat, Doru a fost promovat inspector de zbor. C?nd se nimerea să ne vedem ?l ?ntrebam ce mai face domnul luftinspector? Zicea că zboară şi scrie şi tot aşa, c?t l-o ţine cureaua. I-am spus să lase naibii zburatul, să iasă la pensie pe caz de ?distonie neurovegetativă? şi ? c?t o fi sorocit ? să tragă la galera povestaşilor. ?Nu pot, dacă nu mă urc ?n carlingă, mă apucă amocul?.
La puţină vreme după un asemenea dialog, ?ntr-o zi, către pr?nz, actriţa Irina Petrescu ne dă vestea: ?Doru Davidovici s-a prăbuşit cu avionul pe aerodrom la Bărăganu, l?ngă Feteşti. ?A murit Doru?, repeta ea printre lacrimi.
Eram la cimitirul Ghencea, ?n ziua ?nmorm?ntării. A venit puzderie de lume. L-am pl?ns şi eu, căci mi-a fost drag.
Se spune că ?aviatorii nu mor niciodată, ei doar pleacă şi nu se mai ?ntorc?. Aşa o fi, pentru că ?n sicriu nu era nimeni. Doar pe capac, ţintuită, cascheta de ofiţer a lui Doru Davidovici.

Alexandru Boiangiu
Bucureşti, 20 iulie 2004.? ? ?



Image

De la stanga, la dreapta in primul rand: Mircea Voda, machiorul sef, Doru Davidovici, Alexandru Boiangiu, regizor. ?n spatele sau este Gabriel Cobasnian, operatorul filmului ??Destinatia Mahmudia??. (18 decembrie 1981-Mihail Kogalniceanu).

Doru Davidovici
"... şi decolăm cu avionul cel mare drept în soarele despre care ştim noi că trebuie să fie dincolo de nori.
Întotdeauna e soare dincolo de nori, cam asta am reuşit să învăţ în douăzeci de ani de zburat..."
User avatar
Dragos Dobre
Pilot veteran
 
Posts: 2919
Joined: Sat Jun 18, 2005 9:02 pm
Location: Bucuresti/Romania

Postby Dragos Dobre » Thu Aug 02, 2007 10:19 pm

tot de la abrazivu:
Doru, in uniforma si in civil, impreuna cu Saint-Bernardul Bonzo, in curtea cabanei de la Sinaia a unui prieten.
Image
Image

Doru Davidovici
"... şi decolăm cu avionul cel mare drept în soarele despre care ştim noi că trebuie să fie dincolo de nori.
Întotdeauna e soare dincolo de nori, cam asta am reuşit să învăţ în douăzeci de ani de zburat..."
User avatar
Dragos Dobre
Pilot veteran
 
Posts: 2919
Joined: Sat Jun 18, 2005 9:02 pm
Location: Bucuresti/Romania

Postby Dragos Dobre » Sun Aug 05, 2007 7:55 pm

de la abrazivu, resursa noastra inepuizabila:



CU DORU DAVIDOVICI, DESPRE DRAGOSTE ŞI VECHITURI

C?nd ?şi făcea apariţia ? totdeauna surprinzător, adică neanunţat, dar de fiecare data binevenit ! ? ?n cabana mea de pe Zamora, faţă ?n faţă cu crestele ninse ale Bucegilor, pilotul de v?nătoare şi scriitorul Doru Davidovici aducea cu el o lumină inconfundabilă, ?nmagazinată ?n ochii lui albaştri de undeva de foarte departe, mai de departe dec?t d?rele lăsate pe cer de supersonicele abia vizibile pentru ceilalţi muritori de r?nd.
După ce ?şi descărca din ARO-ul 10 echipamentele de montaniard ?nrăit, cu ceaşca fierbinte de ceai de plante ?n m?nă (?Mai ai ceai din acela vrăjit ?? ma-ntreba ?n timp ce-şi parca maşina), arunca o privire circulară prin cabană, pentru a se convinge, ca un gospodar, că toate erau la locul lor. Spiritul lui extraordinar de observaţie ?l ajuta de fiecare dată să descopere c?te o noutate, de care se apropia foarte curios, să ?nţeleagă la ce foloseşte, cum funcţionează, de unde provine, cum e construită ? cu aerul unui cercetător pentru care obiectul cu pricina devenea temă de studiu aplicat. Abia după ce primea toate explicaţiile şi după ce ?ntorcea pe toate feţele obiectul cu pricina, apăsa pe un buton numai de el ştiut de pe tabloul bordului său afectiv ? aprinz?nd ?n priviri o luminiţă intermitentă de un albastru incandescent, pentru a lansa ?ntrebarea-rugăminte: ??mi dai voie să-l ?ncerc ?? Oricine ai fi fost, şi oricare ar fi fost obiectul curiozităţii pilotului, nu puteai refuza luminiţa aceea din ochii lui: ardea ?n ea at?ta puritate copilărească şi at?ta dorinţă, că acceptai imediat să-i faci plăcerea !
Maşinăria care i-a trezit cel mai puternic interes şi de care, fără exagerare, s-a ?ndrăgostit prietenul meu, a fost un primus pe petrol ancestral, din alamă, recuperat de mine din podul casei părinţilor mei. Mă legau amintiri duioase din copilărie de acest performant aparat, care devenise, ?n cele mai de restrişte vremuri traversate de familia mea, centrul universului nostru de refugiaţi basarabeni: primusul ne ?ncălzea locuinţa cu cele două cărămizi de şamotă ?ncinse pe el p?nă la incandescenţă, pe el se gătea masa de pr?nz, el ne dădea tuturor deşteptarea, cu noaptea ?n cap, la ora fixă şi inumană c?nd se deştepta bunica, aprinz?ndu-l pentru a-şi face prima cafea Unica. Despre toate astea aveam să povestim ?ndelung cu Doru, ?n serile lungi de iarnă, ?n timp ce, aşezat ?n faţa lui şi păzindu-şi ibricul cu ceai de plante, pilotul supraveghea funcţionarea acestei invenţii fabricată ?n Suedia pe la anul 1810, av?nd seria lotului de fabricaţie 01 şi inscripţia firmei producătoare ?n 12 limbi ! ?Oare să-i mai dau ceva presiune ?? mă consulta. Şi ?ncepea să pompeze, cu grijă, aerul necesar ?n rezervorul de alamă.
          Răm?nea apoi cu privirea lui albastră aţintită ?n flacăra albastră a primusului, ascult?nd şuieratul focului de parcă ar fi avut ?n faţă un echipament ultrasofisticat, cu  aerul de satisfacţie şi superioritate deplină al celui ce stăp?neşte o tehnică de ultimă oră ! De fapt, arăta prin toată figura lui că iubeşte acea vechitură, cum iubea lemnul vechi, sau pietricelele pe care mi le aducea din escalele lui pe cele mai neaşteptate meridiane ale lumii.
Povestindu-şi peripeţiile din aceste călătorii profesionale, c?nd venea vorba despre cunoştinţele feminine ce şi le făcuse pe diferite meleaguri, căpăta un aer naiv- mucalit şi ?mi relata cu delicateţe şi infinită pudoare conversaţiile cu diverse făpturi care-i atrăsăseră atenţia, dar nu fizic, ci prin exprimare. Aici povestitorul ?nnăscut din el ?şi etala harul pentru care l-a iubit toată generaţia de cititori a ciudatelor lui poveşti  de iubire: pilotul relata dialogurile interpret?ndu-le ca un actor, intra ??n pielea? personajelor, ?şi adapta intonaţia la sensul cuvintelor, cu bucuria retrăirii acelor clipe de neuitat pentru el?
Avea un scris drept şi ferm, despre care grafologii susţin că ar defini persoanele cu caracter puternic. ?n cazul lui, definiţia se potrivea perfect, fără nici o ?ndoială.
Pentru că ?n aceste seri prelungite de poveşti la gura? primusului, delicateţea şi pudoarea relatărilor pilotului umpleau aerul cabanei de munte ca un parfum real. Se spune despre prozatori că, povestind c?te ceva prietenilor, de fapt ei testează ?n taină audienţa virtualilor cititori pentru subiectul ales. Noi ne cunoşteam reciproc scrisul destul de bine ca să recurgă la asemenea teste. Poate recapitula doar pentru el clipele sau situaţiile cele mai pretabile de a fi transpuse ?n proză. Cert este că, după un timp, c?nd ?i apărea o nouă carte, citind-o pe nerăsuflate, recunoşteam cu greutate c?te un episod povestit de el ?n cabana de la munte. Delicateţea pe care mi-o aminteam din relatările lui căpăta, ?n carte, un luciu asemănător cu lemnul vechi al unui obiect oarecare, şlefuit de atingerea multiplă şi repetată a multor m?ini din trecut.
Vechimea asta, cu care ştia el să impregneze sentimentul iubirii, a conferit cărţilor lui Doru Davidovici audienţa binemeritată a sutelor de mii de cititori care l-au iubit ? şi nu-l uită ! ? cu intensitatea cu care şi-a iubit şi el personajele.



Bucureşti, septembrie 2005                                      Alexei Rudeanu
     
 

Doru Davidovici
"... şi decolăm cu avionul cel mare drept în soarele despre care ştim noi că trebuie să fie dincolo de nori.
Întotdeauna e soare dincolo de nori, cam asta am reuşit să învăţ în douăzeci de ani de zburat..."
User avatar
Dragos Dobre
Pilot veteran
 
Posts: 2919
Joined: Sat Jun 18, 2005 9:02 pm
Location: Bucuresti/Romania

Postby Soare » Mon Aug 06, 2007 11:47 am

D13-th_electric wrote:Cu ocazia scrierilor lui Soare (bravos Soare!), azi m-am gandit la MiG-uri...si la Doru. Un fragment din Orizont Aviatic din Aprilie 2003, text de C-dor ? av. Iordache Constantin

Pentru camarazii sai, pentru aviatorii militari si nu numai, Doru Davidovici n-a murit. A ramas printre ei si, parca asteptandu-l sa le deschida usa, zambindu-le, sa le spuna ca... a mai scris ceva.

Da! A mai scris ceva: jertfa sa pe altarul aviatiei romane.

Privindu-i pala de elice care-i strajuia mormantul, surprinzator, mi-am reamintit cum, prin anul 1985, cu ocazia obligatoriului control medical, la aluzia sefului Centrului Medical Aeronautic cum ca vine o vreme cand aviatia nu se termina cu MIG-ul-21, Doru Davidovici i-a raspuns:
- Asta-i partea proasta, deoarece cred ca pentru mine aviatia se termina exact cu MIG-ul-21.

Si, din nefericire, asa a fost.

<La un moment dat, parca pe cer un pictor nevazut si misterios isi incerca mana, schitand nehotarat cu dare albe, unele mai groase si accentuate iar altele fine si abia vazute, un dans neinteles, un ritual de inchinare la sfarsitul caruia se aleg invingatorii si invinsii, inclestarea, febra si nervul unei lupte in care luptatorii erau nevazuti si totusi prezenti in vazduhul albastru inchis si rece ca inima unui ocean...>


Aceste randuri le-am scris dupa un zbor in AW...
Poate ca n-am facut-o pana acum, poate ca e bine s-o fac acum: le multumesc celor care m-au invatat sa zbor, in special lui Mytzu si Rhyn0.
<img src='http://img141.imageshack.us/img141/492/sfantugheorghemj1.jpg' border='0' alt='user posted image' /><br>Cine sunteti voi? Nimic. Nici crestini nici atei, nici romani nici europeni; Dati buletinele inapoi pentru ca nu aveti identitate!
User avatar
Soare
Începător
 
Posts: 15
Joined: Thu Dec 28, 2006 6:03 pm

Postby fulcrum » Wed Aug 08, 2007 10:30 am

abrazivu wrote:<a href='http://www.ejection-history.org.uk/Country-By-Country/Romania.htm' target='_blank'>http://www.ejection-history.org.uk/Country...try/Romania.htm</a>

Uitandu-ma pe link-ul cu cronologia catapultarilor postat de abrazivu mi-am amintit de un fragment din "Radacini de zbor" a lui Dumitru Berbunschi:

"Pricep simplu, extrapoland, ca fraza lui de raspuns poate insemna VRIE. Inseamna angajarile mortale din care avionul nu stie sa mai iasa, ori omul nu mai poate sa-l ajute. Ametitoarea cadere spre pamantul aripilor frante. Amestecul la un loc cu Nae Popovici si ...Fabian, acoperiti cu tarana lui Florin Truta si Costica Pintilie...Ori poate, a lui Doru Davidovici si Dumitru Petra..."


Caderea din '91 a lui Florea Truta si Constantin Pintilie este consemnata in ejection-history, dar despre Fabian si Nae Popovici nu se spune nimic. Iar aceste nume imi amintesc izbitor de mult de personajele din "V de la victorie" a lui Doru, a caror prabusire din ziua in care faceau sonda meteo este descrisa, Nae Petrovici si Adrian.
User avatar
fulcrum
Începător
 
Posts: 15
Joined: Wed Jul 04, 2007 10:34 pm

Postby abrazivu » Thu Aug 09, 2007 8:00 am

Fulcrum, nici despre catapultarile lui Luca nu se pomeneste ceva. Mai mult, din cate imi spuneau cei de la Borcea, Nistor a cazut singur, intr-un zbor de noapte, la nord de Feteseti, nu cu dubla cum este specificat in lista. Maiorul Staicu sau Stancu s-a prabusit la cca. 200-300 m de locul unde a cazut si 6946, pe latura mare.
User avatar
abrazivu
Cadet
 
Posts: 167
Joined: Thu Sep 21, 2006 1:19 pm

Postby abrazivu » Thu Aug 09, 2007 8:07 am

Sorry, am vazut modificarile in site, acum sunt corecte datele.
User avatar
abrazivu
Cadet
 
Posts: 167
Joined: Thu Sep 21, 2006 1:19 pm

Postby fulcrum » Thu Aug 09, 2007 11:23 am

abrazivu wrote:Fulcrum, nici despre catapultarile lui Luca nu se pomeneste ceva.

BTW, despre Luca sa fi fost vorba in "Aripi de argint"? Adica personajul Dorel, caruia i se opreste motorul in ultimul viraj, evita un sat si sare intr-o vie. Asta in timp ce un satean isi rupe mana in cadere, alergand cu gatul lungit si ochii pe sus dupa avion :D .
User avatar
fulcrum
Începător
 
Posts: 15
Joined: Wed Jul 04, 2007 10:34 pm

Postby abrazivu » Thu Aug 09, 2007 11:56 am

Corect, Fulcrum.
User avatar
abrazivu
Cadet
 
Posts: 167
Joined: Thu Sep 21, 2006 1:19 pm

Postby fulcrum » Fri Aug 10, 2007 3:42 pm

Motorul dublei uruie infundat, din cabina a doua, lipit cu scaunul de nasul compresorului, il aud si-l simt altfel, mai strident decit in MIG-ul meu...

...avionul zvicneste, maneta de gaze, mansa, dar numai asa, urmarite cu mina de la 2-3 centimetri, tot ce e instinct se incordeaza, miinile pe comenzi, botul dublei se ridica, se leagana pe orizont in sus, in jos, 300-320 kilometri pe ora, inca putin si ne-am desprins, asta-i, sa las avionul pe mina celui din fata, gata oricind sa intervin. Adica pina in ultimul moment, si doar atunci, cu o manevra e-ner-gi-ca... pentru ca altfel n-ar avea nici un rost. Avionul gliseaza imperceptibil spre stinga, se apropie de sirul de balize, inca putin, poate vede, nu vede, presez palonierul, Maitre simte miscarea, apasa scurt intercomunicatia.
- Te fura.
- Vazut...

...Mitica vireaza spre poligon, proiectilele reactive aer-sol, urite si negre, adulmeca de sub planuri cu capete obtuze, imbracate in arama...

... Pamantul s-a mutat, haotic, intre genunchii mei, il vad pe deasupra capului cu casca alba din prima cabina, pe deasupra botului, virful nichelat al tubului Pitot lasa o urma argintie in apa miloasa a fluviului.
- Redreseaza ! Redreseaza !
Mansa e grea, tragem amindoi de ea, "ultimul moment" aproape a trecut cind intervin ; trecem jos, sub o suta de metri, la verticala tintei, si ma abtin de la comentariile necesare...

...Dubla cade pe spate, atirnam in chingi, cadem mai repede decit avionul, suprasarcina negativa, adica intestinele apasind pe stomac, stomacul pe plamini, plaminii golindu-se de aer, stringindu-se, incercind sa iasa pe gura, casca rezemata pe cupola, corpul sprijinindu-se si incercind sa pivoteze in jurul gitului incordat, sufocat in strimtoarea costumului de suprasarcina. Nu facem corp comun cu avionul, astea sint momentele cele mai dificile, agatat de mansa, cazind spre pamint cu cele zece tone ale aparatului deasupra, mina se incordeaza, se crispeaza, tot ce mai ramine instinct, spune sa trag mansa, sa lipesc din nou avionul de mine, dar in limita de viteza asta inseamna saritura, tremurul repezit, saltul diliu pe o aripa, pamintul rotindu-se aiurea, aproape, mult prea aproape, amestecat cu cer, cu soare, cu frinturi din tabloul de bord, mansa zbatindu-se innebunita intre picioare, palonierul izbit dusmanos de miscarile bezmetice ale directiei, geamatul neputincios al metalului ostenit de forte ostile, inca nu deplin cunoscute. Dubla curge, se lasa peste noi lichefiata, linistea nefireasca care insoteste limita de viteza e inlocuita treptat cu vuietul aerului in jurul fuselajului. La 600 de kilometri pe ora trag in sfirsit mansa inscriind avionul pe o curba strinsa, forta centrifuga apasa in scaun lipindu-ma de metal ; abia acum respir usurat.


Zborul in dubla, in calitate de pilot instructor. Celula de alarma, 1979, Ed. Eminescu.
User avatar
fulcrum
Începător
 
Posts: 15
Joined: Wed Jul 04, 2007 10:34 pm

Postby Dragos Dobre » Thu Aug 16, 2007 9:28 am

thx Abrazivu!

se pot recunoaste in poze, Edu Adrian (Hent, cel cu bicicleta, cazut cu 29 la MK in 92.), Lazar Ion (Peto), Nea Ion Taralunga, Dorel Luca, DD, etc.



Image
Image
Image
Image
Image
Image
Image
Image

Doru Davidovici
"... şi decolăm cu avionul cel mare drept în soarele despre care ştim noi că trebuie să fie dincolo de nori.
Întotdeauna e soare dincolo de nori, cam asta am reuşit să învăţ în douăzeci de ani de zburat..."
User avatar
Dragos Dobre
Pilot veteran
 
Posts: 2919
Joined: Sat Jun 18, 2005 9:02 pm
Location: Bucuresti/Romania

Postby Dragos Dobre » Wed Oct 17, 2007 4:05 pm

<a href='http://pilotmig.com/?func=news&art=3&titlu=Monstri-sacri' target='_blank'>http://pilotmig.com/?func=news&art=3&titlu=Monstri-sacri</a>.
Monstri sacri.
DORU DAVIDOVICI
?NTRE ZBORUL SPRE STELE ŞI GLORIA POSTUMĂ


Piloţii militari nu intră ?n cărţile de citire. Nu sunt, ?n accepţia largă a expresiei, persoane publice. Chiar dacă sunt scriitori consacraţi sau piloţi militari excepţionali. Nici ?citirea? nu mai este cartea de căpăt?i şi prima zăbavă a puiului de om care intră ?n viaţă după şapte primăveri de vreme.
La 14 ani de la moartea pilotului şi scriitorului Doru Davidovici, dintre amintiri ca senm al memoriei calde şi viaţa trăită ?ntre cer şi păm?nt pe un aerodrom din Bărăgan, aleg din colbul trecerii prin lume puntea bunei speranţe care apropie oamenii. Care te ?ndeamnă şi te susţine atunci c?nd crezi că mai este ceva de spus. C?nd parcă ar mai fi de scris. Cu g?ndul limpede că semnul de respect din ?scris? şi din ?citit? ne face pe toţi un pic mai buni.

STABILOPOZII BUNEI SPERANŢE

... 20 aprilie 1989
Aerodromul Borcea avea oaspeţi. L?ngă avioane, dimineaţa, amestecaţi ?ntre piloţi şi oameni de aerodrom la pistă, un grup de pictori. Majoritatea tineri iar ?ntre ei faţa bonomă, statura potrivită, păr grizonat ? pictorul Ion Ţarălungă.
Zi de primăvară, zbor răzvrătit, ?nţelegere, culoare şi lumina peste p?nza unei revelaţii omeneşti : prietenia.
A urma apoi vremea plecării, ultimul zbor ? fatidica oră a ne?ntoarcerii ? liniştea rece a g?ndurilor rupte, strigătul mut al inimii şi, spre seară, t?rziu, despărţirea : pictorii au plecat iar Doru Davodovici şi Dumitru Petra nu s-au mai ?ntors. Doar c?inele Tom a rămas ?n casa de sub salc?mi, să urle a pustiu, strig?nd cerului aşteptarea : Doru, nu mai putea veni.
...Aprilie 2003.
Şi bădia Ion Ţarălungă s-a dus... Nu ?n primăvară ci ?ntr-un august torid al anului 1999, nu cu avionul, ci aşa cum mor şi pictorii şi piloţii : singuri.
Chiar acum c?nd scriu, după ce travaliul minţii şi zbaterea sufletului s-au mai linştit sub paşii mărunţi ai trecerii prin lume, eu ?i simt undeva, nu ştiu exact unde, păzindu-ne nouă, celor rămaşi, cerul deasupra şi păm?ntul sub picioare. Unul brăzd?ndu-l iar celălalt dăltuindu-i drumul nevăzut ?n granitul de sub ochii noştri. Aşa i-am aflat eu. Aşa i-am cunoscut. Aşa ?mi vor răm?ne. Unul, Doru, mi-a spus la ?nceput zborul lui, a trezit ?n mine şi ?n generaţia mea nevoia şi apoi pasiunea profesiei. Iubirea profesiei. Profesia de ?pilot militar cu tot ce presupune noţiunea?, pe care a iubit-o pentru că a ?nţeles-o şi pe care a ?nţeles-o pentru că a trăit pe un aerodrom. Iar ?n taină, singuri, ?nţeleg?nd, ne-a făcut şi pe noi să ?nţelegem. Nu doar prin referire la oameni, avioane şi zbor. Ci prin altceva. Pentru că au ştiut cel mai bine că mereu, noi oamenii simpli, cunoaştem o realitate ?n ceva. Prin mijlocirea a altceva. Odată, uman rost de viaţă, resort de existenţă sau reprezentare mintală, iar altădată rezumat şăgalnic, dar esenţial, al acelei realităţi. Aşa au fost şi ne răm?n cărţile lui Doru davidovici. Şi toate acestea pentru că Doru a fost cumva altcumva. Altfel de om, nu numai ca organism şi sensibilitate, ci altfel ca structură mintală şi spirituală. A trăit ?n realitatea aerodromului, croindu-şi viaţa după această realitate. A fost această vie realitate. Şi apoi, murind, ne-a lăsat-o nouă. ?Să o scoatem ?n lume? c?nd vom crede că ne alcătuieşte...
Celălalt ? pictorul ? ne-a arătat tuturor ce nu totdeauna vedem, păstr?nd taina pe foi de papirus vechi şi bun, ca ea să nu se piardă.
Doru ne-a luat de m?nă şi ne-a urcat ?n cerul păsărilor ca să ?nţelegem odată mai mult că spre cer se ?ndreaptă muritorii şi tot din cer, ?n această profesie, se ?ntorc ?nvingătorii.
Ion Ţarălungă, cu migala minţii şi a m?inii ce aduce culoarea la rang de hrană, a adus aproape de noi tot ce mai răm?nea de văzut după ce zborul trecuse. Om ca şi noi, dar nu ca noi toţi, parcă ales şi format anume, făcut parcă să rezume ?n ?nfăţişarea lui ? pictor şi om ? văzduhul şi păm?ntul nostru : c?mpul de luptă al zburătorilor.
Fără să strige ori să ne fluture sub ochi cu ostentaţie, ei, poli calzi ai unei pasiuni cereşti, ne-au arătat prietenia. Iar dacă nu am fost grei de cap, dacă am ştiut şi am putut pricepe la vreme vecinătatea cu oameni aleşi, am rămas ?nnobilaţi cu aerul bun al strădaniei lor, răm?n?ndu-ne aproape semnul trecerii lor prin lume şi bucuria deschisă a faptului că am trăit ?n aceeaşi vreme.
Fiecare dintre ei ne-au ?nvăţat purtarea blazonului. A acelui blazon ce adună ?n el şi ani grei şi glorie, nopţi de zbor de veghe şi de chin, zile sub soare şi ore păg?ne, ţesut dintr-o viaţă trăită ?n marginea c?mpului de zbor şi deopotrivă ridicat ?n slava stratosferei, adunat din foste linişti şi cules din zbuciumul spuiritelor alese.
Fără prihană şi fără răgaz, s-au aşezat fiecare ?n testamente umane ?nscrise citeţ, limpezi şi clare ca lumina zilei, curăţate de precaritatea vieţii cotidiene, dar ocrotite sub semnul bun al drumului, zborului şi culorii, care te arată cum eşti. Ne-au spus c?te ceva despre citit, nu cititul ?n stele şi devenirile alunecoase, ci mai ales despre scrisul anterior, care orice s-ar spune răm?ne şi se face ?ntr-o chinuitoare şi bolnăvicioasă ?ncordare : este dare de sine. Şi pentru toate acestea, ?nscrisurile lor par a nu putea fi citite o singură dată...
Dincolo de toate, autorul acestor r?nduri răm?ne un ecou. Ecou bl?nd al oamenilor ce au fost. Al oamenilor ce răm?n ?n noi, ?n fiecare, cu fr?nturi de viaţă trăită şi spusă. De viaţă arătată. Rămasă ?n lume ca dar de recunoaştere.

Doru Davidovici
"... şi decolăm cu avionul cel mare drept în soarele despre care ştim noi că trebuie să fie dincolo de nori.
Întotdeauna e soare dincolo de nori, cam asta am reuşit să învăţ în douăzeci de ani de zburat..."
User avatar
Dragos Dobre
Pilot veteran
 
Posts: 2919
Joined: Sat Jun 18, 2005 9:02 pm
Location: Bucuresti/Romania

Postby Dragos Dobre » Tue Mar 25, 2008 5:45 pm

pe asta am postat-o?

E din Observatorul Militar, din mai 2006

Image

Doru Davidovici
"... şi decolăm cu avionul cel mare drept în soarele despre care ştim noi că trebuie să fie dincolo de nori.
Întotdeauna e soare dincolo de nori, cam asta am reuşit să învăţ în douăzeci de ani de zburat..."
User avatar
Dragos Dobre
Pilot veteran
 
Posts: 2919
Joined: Sat Jun 18, 2005 9:02 pm
Location: Bucuresti/Romania

Postby Dragos Dobre » Tue Apr 22, 2008 11:34 am

Caii de la Voronet - 1974

?Dumnezeule, asta-i, era sa moara! Il dau dracului de respect, ma rastesc la el, asa ud si jigarit, ?cati ani ai?? Ridica din sprancenele frumos arcuite: ?42?? Atunci imi chem prietenii de dincolo de Ursa Mare, fete tinere, pe care nici zborul pe supersonic n-a apucat inca sa le rideze: 32, 24, 26 de ani. Gigi Badoi, ultimul, 33. Ochii limpezi zambesc sub taietura severa a castilor de metal alb. Vad escavatorul care a dat de rama cabinei si blindajul scaunului abia dupa 7 metri adanci de pamant; 7 metri compacti, grei de spaime, de visuri; 7 metri de nazuinte facute praf, amestecate de-a valma, turtite, invalmasite cu fierul contorsionat, pulverizat de foc si de socul acela teribil; 7 metri de pamant lacom si neiertator in care fiecare centimetru era imbibat cu sange si metal, 7 metri apatici care ingropau indiferenti un trup de 28 de ani??

Doru Davidovici
"... şi decolăm cu avionul cel mare drept în soarele despre care ştim noi că trebuie să fie dincolo de nori.
Întotdeauna e soare dincolo de nori, cam asta am reuşit să învăţ în douăzeci de ani de zburat..."
User avatar
Dragos Dobre
Pilot veteran
 
Posts: 2919
Joined: Sat Jun 18, 2005 9:02 pm
Location: Bucuresti/Romania

Postby fulcrum » Wed Jul 23, 2008 7:15 pm

Doua tributuri inchinate lui DD. Primul facut de Dumitru Berbunschi. Slaba calitatea artistica, de apreciat in schimb initiativa:

<a href='http://www.youtube.com/watch?v=iN6UbY1xhxg' target='_blank'>http://www.youtube.com/watch?v=iN6UbY1xhxg</a>
<a href='http://www.youtube.com/watch?v=9oF5TyfMowM' target='_blank'>http://www.youtube.com/watch?v=9oF5TyfMowM</a>
User avatar
fulcrum
Începător
 
Posts: 15
Joined: Wed Jul 04, 2007 10:34 pm

Postby Dragos Dobre » Tue Aug 05, 2008 8:51 am

:o :rolleyes: :rolleyes:

S!

-------- Original Message --------
Subject:  [Aviatia.ro] Inregistrare audio cu pilotul de vanatoare-scriitor Doru Davidovici
Date:  Mon, 4 Aug 2008 23:46:42 -0400
From:  Catalin C. Floroiu <catalin.floroiu@gmail.com>
Reply-To:  aviatia@yahoogroups.com
To:  <aviatia@yahoogroups.com>


Sper ca voi face o bucurie celor pentru care Doru Davidovici a reprezentat si inca reprezinta ceva special, prin punerea la dispozitie a doua inregistrari audio (in format MP3, cu durata de aproximativ 30 de minute fiecare) cu pilotul-scriitor. Au intrat in posesia mea azi. Mai exact, este vorba de inregistrari audio de la Radio Romania 3, datand din anul 1985 (emisiunea ?Exploratorii Lumii de Maine???) in care Doru citeste fragmente din cartea sa "Lumi Galactice - Colegii mei din Nestiut" .



Puteti descarca cele doua fisiere MP3 de la adresa:



1 - <a href='http://rapidshare.com/files/134919585/Aviatia.ro-1985-Inregistrare-pilot-scriitor-Doru-Davidovici-fragmente-Prietenii-Mei-din_Nestiut_01.m.html' target='_blank'>http://rapidshare.com/files/134919585/Avia...stiut_01.m.html</a>



2 - <a href='http://rapidshare.com/files/134919586/Aviatia.ro-1985-Inregistrare-pilot-scriitor-Doru-Davidovici-fragmente-Prietenii-Mei-din_Nestiut_02.m.html' target='_blank'>http://rapidshare.com/files/134919586/Avia...stiut_02.m.html</a>



Daca cineva detine cumva si inregistrari video cu Doru, ar fi extraordinar. Am auzit diverse zvonuri ca ele ar exista (in arhiva cinematografica a ROAF poate?)



Multumesc si ascultare placuta!



Catalin F.

Doru Davidovici
"... şi decolăm cu avionul cel mare drept în soarele despre care ştim noi că trebuie să fie dincolo de nori.
Întotdeauna e soare dincolo de nori, cam asta am reuşit să învăţ în douăzeci de ani de zburat..."
User avatar
Dragos Dobre
Pilot veteran
 
Posts: 2919
Joined: Sat Jun 18, 2005 9:02 pm
Location: Bucuresti/Romania

Postby LeCCa » Sun Oct 12, 2008 11:46 am

apartamentul in care stau acum, in baneasa, e al unui fost pilot la tarom, cu 30 de ani de zbor, de fapt in blocul meu stau numai fosti piloti :)) iar tipul l-a cunoscut pe Doru personal si e absolut convins, si el si generatia lui, ca doru a fost "lucrat" de Securitate pt anumite discutii pe care le-a avut la "europa libera" . evident , nu exista nici o dovada in acest sens, ceea ce inseamna ca baietii si-au facut bine treaba <_<
User avatar
LeCCa
Începător
 
Posts: 35
Joined: Tue Sep 13, 2005 2:45 pm

Postby LeCCa » Sun Oct 12, 2008 11:50 am

<a href='http://mtirenescu.blogspot.com/search/label/Doru%20Davidovici' target='_blank'>http://mtirenescu.blogspot.com/search/labe...ru%20Davidovici</a>
User avatar
LeCCa
Începător
 
Posts: 35
Joined: Tue Sep 13, 2005 2:45 pm

Postby olop4 » Fri Nov 21, 2008 10:14 pm

Stie cineva cum se poate ajunge la locul unde a cazut Doru? Multumesc.
User avatar
olop4
Nou venit
 
Posts: 3
Joined: Mon Mar 19, 2007 10:16 pm

Postby D13-th_Mytzu » Fri Nov 21, 2008 11:41 pm

electric
Image
User avatar
D13-th_Mytzu
Pilot veteran
 
Posts: 1033
Joined: Sat Jun 18, 2005 7:37 pm
Location: pe langa taste... le adun.

Postby Dragos Dobre » Tue Dec 02, 2008 12:49 pm

cine il poate ajuta pe olop4? abrazivu?

Doru Davidovici
"... şi decolăm cu avionul cel mare drept în soarele despre care ştim noi că trebuie să fie dincolo de nori.
Întotdeauna e soare dincolo de nori, cam asta am reuşit să învăţ în douăzeci de ani de zburat..."
User avatar
Dragos Dobre
Pilot veteran
 
Posts: 2919
Joined: Sat Jun 18, 2005 9:02 pm
Location: Bucuresti/Romania

Postby Dragos Dobre » Wed Dec 24, 2008 12:13 pm

olop4, pls. contacteaza-l pe abrazivu. aparent, stie cel mai multe dintre noi.

Doru Davidovici
"... şi decolăm cu avionul cel mare drept în soarele despre care ştim noi că trebuie să fie dincolo de nori.
Întotdeauna e soare dincolo de nori, cam asta am reuşit să învăţ în douăzeci de ani de zburat..."
User avatar
Dragos Dobre
Pilot veteran
 
Posts: 2919
Joined: Sat Jun 18, 2005 9:02 pm
Location: Bucuresti/Romania

Re:

Postby Dragos Dobre » Thu Mar 11, 2010 11:33 am

Anul acesta, comemorare.
Dragos Dobre wrote:Cornel Marandiuc: :
Ma intreb: cum se poate intelege si explica ca, nici dupa 14 ani de la disparitia eminentului zburator si valorosului scriitor confratii scriitori si priceputi critici literari n-au gasit timp, motivatii si interes spre a stabili locul si valoarea acestui original si (in felul sau) unic prozator, si sa-l faca limpede cunoscut... iar aviatie militara (in special, dar nu numai) sa ridice in fiecare zi de 20 Aprilie cativa piloti in inaltul cerului, spunandu-le: urcati, intalniti-l pe Davidovici, vorbiti cu el, apoi reveniti si povestiti-ne si noua... caci el era al nostru! Caci de noi a scris! Caci la noi se gandesc si privesc oamenii citindu-i cartile!
DECI, CUM DE NU?
Ma abtin, din sila si prudenta de a da raspunsul, dar este posibil ca atat UNII cat si ALTII sunt total preocupati de propria lor valoarte, cea a lui DORU DAVIDOVICI putand (daca chiar si exista!) sa mai astepte!... Nu-i asa, Dorule?

Doru Davidovici
"... şi decolăm cu avionul cel mare drept în soarele despre care ştim noi că trebuie să fie dincolo de nori.
Întotdeauna e soare dincolo de nori, cam asta am reuşit să învăţ în douăzeci de ani de zburat..."
User avatar
Dragos Dobre
Pilot veteran
 
Posts: 2919
Joined: Sat Jun 18, 2005 9:02 pm
Location: Bucuresti/Romania

PreviousNext

Return to Despre aviaţie în general

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 1 guest

cron