Pages Menu
TwitterRssFacebook
Categories Menu
Reportaje

Reportaje

Campionii nationali 2011 la avion ultrausor si motodeltaplan

Titlu: Campionii nationali 2011 la avion ultrausor si motodeltaplan

Data: 9.11.2011

Link: http://t.co/vliObKfm

Sursa: Asociaţia „Aripi Romanesti”

Autor: Magda Rasnoveanu

Foto: Magda Rasnoveanu

Aerodromul Clinceni a gazduit, in perioada 26-30 octombrie, Campionatul National de ULM 2011. Organizata de Federatia Aeronautica Romana cu sprijinul Aeroclubul Romaniei, competitia sportiva a desemnat campionii nationali la categoriile avion ultrausor si motodeltaplan. Sub privirile instructorilor, sportivii atat din Aeroclubul Romaniei, cat si din exteriorul institutiei, au concurat timp de trei zile, incercand sa-si demonstreze aptitudinile de performeri in cadrul a doua probe (precizia aterizarii si proba de regularitate).

La finalul competitiei, clasamentul general al Campionatului National 2011 indica urmatoarele rezultate:

Categoria avion ultrausor motorizat (triax):

1. Cosman Ramona – 2968,25 p;

2. Munteanu Teodor – 2933,00 p;

3. Dascalescu Vlad – 2933,00 p;

4. Asavoae Paul-Catalin – 2901,25 p;

5. Danu Bogdan-Ionut – 2898,50 p;

6. Buga Luana – 2889,00 p;

7. Pena Adrian – 2867,75 p;

8. Stanciu Iulian-Andrei – 2833,75 p;

9. Panait Stefan Mihai – 2729,25 p;

10. Ilie Ionut Octav – 2027,00 p;

11. Iacob Sorin – 870,00 p;

12. Gherghelas Anton – 845,00 p;

Categoria motodeltaplan (pendular):

1. Gheorghe Dragos – 2965,50 p;

2. Ion Bogdan Liviu – 2944,50 p;

3. Moisa Adrian – 2916,25 p;

4. Oprea Liviu Dan – 2913,00 p;

5. Georgescu Lucian – 2911,50 p;

6. Ignat Ioan – 2760,50 p;

7. Calinescu Dragos-Bogdan – 2121,75 p.

Ocupanții primelor trei  locuri au primit și câte un exemplar din volumul „O pasiune de o viaţă. Amintirile mele ca pilot aviator”, autor General Aviator Mihail PAVLOVSCHI, din partea Asociației „Aripi Românești”.

Ii felicitam inca o data pe campionatii nationali la avioane ultrausoare si motodeltaplan si va invitam sa parcurgeti o parte din fotografiile de la concurs si premiere.

Mai multe fotografii pe Facebook: http://www.facebook.com/aripiromanesti

Cum a fost la Campionatul National de Paramotor 2011

Titlu: Cum a fost: Campionatul National de Paramotor 2011

Data: 09.11.2011

Link: http://bit.ly/s3YNyE

Sursa: Asociaţia „Aripi Romanesti”

Autor: Dragos Dobre

Foto: Laura Rites, Adrian Buzan, Radu Barac, Dragos Dobre

EAS_Banner_CNParamotor_2011_mic

La poalele dealului Lempes, pe Aerodromul „Iosif Silimon” din Sanpetru, judetul Brașov, in spatiul considerat leaganul planorismului romanesc, s-a desfasurat Campionatul National de Paramotor 2011, intre 6 si 9 octombrie 2011.

Campionatul National de Paramotor 2011 este o competitie sportiva organizata sub egida Federatiei Aeronautice Romane, cu suportul Aeroclubului Romaniei si sponsorizata de YACCO – Uleiul recordurilor mondiale. Partenerii organizatori ai evenimentului au fost Asociatia Sportiva “PHOENIX CLUB ’89”, Paramotor Club – C.S. Universitatea Timisoara si Asociatia „Aripi Romanesti”.

Cu toate ca s-au anuntat conditii meteo nefavorabile, joi 6 octombrie si vineri 7 octombrie vremea a permis demararea si desfasurarea competitiei. Dupa ce a avut loc premierea, la finalul campionatului, vântul a si inceput sa sufle cu putere – prea târziu insa pentru vânt deoarece competitia se terminase deja.

Probele din cadrul campionatului au fost cele clasice: proba de precizie si proba de jaloane. Proba de precizie prevede realizarea unor aterizari de precizie, pilotul fiind punctat functie de distanta fata de punctul zero la care trebuie sa aterizeze. In proba de jaloane, concurentii trebuie sa doboare un numar de cinci jaloanele cu piciorul, in cel mai scurt timp posibil; este o proba contra cronometru in care conteaza atât viteza cât si indemânarea pilotilor.

Pe podium au reusit sa se impuna – la categoria „Foot Launch”:

Locul 1: Florin Zorila – Aeroclubul Acvila Bucuresti

Locul 2: Ionut Rites – C.S. Universitatea Timisoara

Locul 3: Adrian Buzan – A.S. Phoenix Club ’89

Toti participantii au primit diplome de participare, iar Federatia Aeronautica Romana i-a onorat pe ocupantii podiumului cu cate o cupă a competitiei. Premiile au constat în produse de la YACCO – Uleiul recordurilor mondiale: 2 litri de ulei de amestec YACCO AVX 500 2T pentru locul 1, cate un tub YACCO DEGRIPANT sau un flacon YACCO MECAPROP pentru locul 2 si cate un flacon YACCO CARBURATOR CLEANER pentru locul 3.

Ocupantii primelor locuri au primit si cate un exemplar din volumul „O pasiune de o viată. Amintirile mele ca pilot aviator” autor Mihail PAVLOVSCHI, din partea Asociatiei „Aripi Romanesti”.

Premiul special – un combinezon Bartex Sport - a fost castigat de catre Zorila Florin, campionul national la paramotor pentru 2011.

imgp2053lj

Ziua Aviatiei sarbatorita la Baza Aeriana 71 Campia Turzii

Titlu: Ziua Aviatiei sarbatorita la Baza Aeriana 71 Campia Turzii

Sursa: www.aripiromanesti.ro

Autor: Adrian „Virusu” Dulau

Data: 22.07.2010

18 Iulie 2010. la ora 8 dimineata am plecat catre “Luna”. Nu acea luna care orbiteaza in jurul pamantului, ci acea luna, de pe care decoleaza MiG-uri care strajuiesc partea asta de tara, si care de mic, mi-au alimentat imaginatia si dragostea fata de aviatie, prin trecerile lor peste orasul meu.

Am asteptat cu sufletul la gura sa ajung acolo, intrucat se prevestea a fi ceva deosebit. De la intrarea in baza, deja era aglomeratie, iar numarul de oameni m-a impresionat. Mult peste asteptarile mele. Primii cu care m-am intalnit au fost pilotii de ULM care repetau figurile ce urmau sa fie facute in formatie. Au evoluat 6 aeronave:un Festival, doua TL-2000 Sting, un SportStar si doua WT-9 Dynamic. Primele patru au facut evolutii in formatie, la verticala pistei, urmand ca dupa ele sa intre Dynamicurile pilotate exceptional de catre Radu Trelea si Sorin Bochis, intr-o formatie stransa, executand zboruri la joasa inaltime, manevre acrobatice si un carusel aerian superb. Intre timp formatia de patru au efectuat o rupere spectaculoasa, mult peste asteptarile unora despre ULM-uri. Felicitari baieti!

Dupa ULM a decolat dubla 156 pilotata de Laurentiu Chirita “Kiru” care ne-a demonstrat din nou tot ce se poate face cu acest avion minunat, MiG 21. Si a fost o evolutie incredibila, la joasa inaltime si in jurul pistei, avionul fiind dus la limita! Au urmat o formatie de 6 elicoptere Puma, care impreuna cu 2 MiG-uri si o echipa a trupelor speciale, au demonstrat un exercitiu de Combat Search And Rescue (CSAR).

Intre timp, au decolat inca patru Lancere care au facut spectacol! Treceri in formatie, incrucisari, lansari de capcane termice, un adevarat circ aerian care a uimit publicul si cel putin pe mine, m-a lasat cu gura cascata. Apoi, din dreapta a sosit formatia de 6 Pume regrupata, care a facut o evolutie geniala in fata publicului cu punct fix si manevre sincronizate, un dans minunat cu un sunet si mai muninat de motoare! Pumele au aterizat in fata publicului iar pilotii au fost aplaudati la scena deschisa. Dar, in timp ce elicopteristii erau aplaudati, din stanga au venit doua formatii de cate 3 Lancere, si dupa trecerea acestora, 176 a intrat din nou in evolutie solo, si mai hotarat ca prima data. A facut trecri cu postcombustie, trecere in limita de viteza, tonou cu trenul scos, lansari de “flares” si multe altele.

A urmat o formatie de 6 Lancere, cu o rupere de formatie “Missing man” executata splendid de carte Sorin Avram, iar apoi, toate avioanele au venit unul dupa celalalt la aterizare, unele facand touch-and-go-uri, dar toate in cele din urma s-au alniat si au rulat catre public. Aici a aparut noutatea pentru mine, si lucrul care m-a facut sa fiu si mai incantat de acest show. Toate avioanele au parcat unul langa celalat in fata publicului, la 2-3m de linia care delimita publicul de avioane. Incredibil de frumos, incredibil de impresionant. 7 MiG-uri 21 cu motoarele pornite unul langa celalalt. O simfonie de Tumanski, care m-a facut sa tremur, si datorita vibratiilor, dar mai mult datorta emotiilor, pe care mi le provoaca de fiecare data, aceste avioane minunate.

Dupa oprirea motoarelor, toti pilotii si tehinicienii au venit in fata publicului, i-au salutat si au stat la o fotografie de grup, urmand ca apoi sa discute cu cei curiosi si interesati de aviatie.

Una peste alta a fost cel mai tare eveniment aviatic militar Romanesc la care am participat, si cea mai frumoasa demonstratie de forta, maiestrie si pricepere a pilotilor militari Romani carora le uram LA MULTI ANI! Aceeasi urare merge pentru toti pilotii de orice categorie de aeronava, toti iubitorii si pasionatii de aviatie Romaneasca, cat si precursorilor Vlaicu, Vuia, Coanda si toti care au sprijinit si ajutat la dezvoltarea aviatiei in Romania de un secol incoace.

De asemenea un La Multi Ani din partea AR domnului Comandant al bazei 71, Laurian Anastasof, care, in ziua mitingului si-a serbat ziua de nastere.

Multumim tuturor celor de la Baza 71 Campia Turzii pentru un eveniment deosebit!

Salonul International de Machete Alba Iulia 2009

afisFINAL

Salonul International de Machete este o a patra editie a unei expozitii de machete devenita  deja traditie pentru finalul anului, la Muzeul Unirii din Alba Iulia.

th_SDC10417Editia de anul acesta se numeste Salon International deoarece pe langa numarul de 29 de expozanti romani din 19 orase, se mai adauga 10 din Ungaria, un expozant turc si un italian.

th_SDC10566Anul acesta, fata de editiile anterioare ale expozitiei, au aparut cateva modificari in ce priveste organizarea vitrinelor, astfel incat toate cele aprox 600 de machete expuse sa aiba parte de o punere in valoare cat mai buna, fiind folosite vitrine si cuburi de sticla fara rame, si o iluminare corespunzatoare

th_SDC10472Majoritatea machetelor sunt cele de avioane si elicoptere, dar sunt numeroase machete de tancuri, vehicule militare, nave maritime, trenuri, si chiar aparatura din filmul Star Wars. Scarile machetelor variaza intre 1:18 si 1:400, cele mai numeroase fiind la scara 1:72. Machetele de aviatie sunt impartite in mai multe zone: avioane militare din primul razboi mondial, din al doilea razboi mondial si moderne. th_SDC10238Nu lipsesc nici elicopterele, sau proiectele de avioane experimentale germane. Vizitatorii vor putea vedea avioane romanesti sau sub culori romanesti, avioane ale asilor din al doilea razboi mondial, sau avioane moderne de vanatoare din dotarea Fortelor Aeriene Romane, cum ar fi MiG-21, MiG-23, MiG-29 si MiG-21 Lancer.

th_SDC10237Una din partile interesante ale expozitiei sunt dioramele care prezinta intamplari petrecute in realitate sau filme, si care dau senzatia ca esti acolo in momentul intamplarii, doar ca totul se petrece de 72 de ori mai mic decat in realitate. Poate cea mai celebra este cea care prezinta Rapirea jurnalistilor din Irak, sau scene din filmul Lista lui Schindler. th_SDC10467Ca o noutate fata de celelalte expozitii, au fost amenajate trei vitrine cu aeronave civile. Printre ele se gasesc numeroase companii celebre si foarte cunoscute publicului larg, cat si aeronava prezidentiala a Romaniei, sau avionul aniversar al companiei nationale de transport aerian.

Cele mai frumoase dintre toate machetele de aeronave civile sunt cele la scara 1:400, unde pot fi vazute toate avioanele Airbus in schema de vopsire a fabricii, dar si multe alte tipuri de avioane. Efectul acestei scari e impresionant, astfel, vizitatorii vor putea sa-si dea seama de diferenta de marime intre un Airbus A-380 si un Airbus A-318, sau intre un Boeing 747 si un Embraer 170.

FotoAvia la Alba Iulia

Pe langa expozitia de machete, vizitatorii vor putea vedea si expozitia FotoAvia, care a avut loc la Muzeul Aviatiei din Bucuresti. Astfel, toate cele 50 de poze expuse la Bucuresti sunt acum amenajate pe niste panouri chiar in continuarea vitrinelor cu machete, iar cateva poze mai sugestive au fost expuse in anumite vitrine de avioane sau elicoptere din cadrul expozitiei de machete.

Expozitia va putea fi vizitata la Muzeul Unirii din Alba Iulia incepand cu data de 24 noiembrie si pana in 31 Ianuarie, de marti pana Duminica, intre orele 9:00-17:00.

Sunteti asteptati cu drag sa vedeti adevarate opere de arta ale unor pasionati de aviatie si de tehnica militara sau civila in miniatura.

Adrian “Virusu” Dulau

In memoriam - Col. Av. (r) Stratu Constantin

In memoriam – col.av.(r) Stratu Constantin

Sursa: Asociaţia „Aripi Romanesti”

Data: 18.10.2009

Autor: Ionut Rites

Copyright (c) 2009: Asociatia Aripi Romanesti

InmemoriamcolavStratuConstantinLa data de 27.01.1961, un avion reactiv militar MIG-15UTI, apartinand Regimentului 91 Deveselu Aviatie-Vanatoare, avand numarul 1525, pilotat de capitanii Stratu Constantin si Griober Ioan a aterizat fortat, fara motor si fara curent electric la bord, in proximitatea comunei Celaru, judetul Dolj.

Incidentul s-a petrecut astfel:

Dupa decolarea cu avionul de dubla comanda si dupa ce au executat lucrul aerian in zona, cand se pregateau de intoarcere, la o inaltime de peste 5000m, acul compturului TE-20 a cazut brusc la zero. Miscarea repetata a manetei de gaze i-a convins ca motorul s-a oprit. Incercarile repetate de a-l porni au ramas de asemenea fara rezultat. In plus, ramasesera fara electricitate la bord si fara comunicatii radio, fiind in imposibilitatea de a raporta conducatorului de zbor incidentul si zona in care se aflau.

Desi in astfel de situatii instructiunile de exploatare ale aeronavei prevad in mod expres parasirea aeronavei de catre piloti, vizibilitatea fiind buna si inaltimea suficienta, Stratu Constantin si Griober Ioan au abandonat pentru moment ideea catapultarii. Pilotii s-au inteles din priviri, si-au strans la maxim chingile si au cautat un teren facand cateva schimbari de directie in picaj.

Au largat rezervoarele suplimentare de combustibil, au inchis combustibilul si au taiat contactul, apoi, in cel mai scurt timp, au calculat unde si cand sa execute aterizarea, toate gandite si executate in fractiuni de secunda.

In apropierea contactului cu solul, pilotii au trecut peste un sant de irigare, apoi prin niste garduri vii din maracinisuri, dupa care au lovit un bolovan cu burta avionului, acesta aruncandu-i cativa metri in sus, iar dupa redresarea avionului s-a auzit zgomotul salvator al frecarii metalului cu pamantul inghetat.

Sansa pilotilor a fost si aceea ca terenul era inghetat, iar zapada a acoperit gropile, facand posibila lunecarea fuselajului precum patina unei sanii de dimensiuni neobisnuite.

Viteza fiind foarte mare, pilotii au lucrat foarte fin din mansa, in profunzime, resimtind orice denivelare de teren, pentru ca avionul fusese asezat de-a latul araturii.

Cu toate ca au scos frana aerodinamica, la orizont se apropia vertiginos periferia comunei Celaru. Au deschis cupola din plexiglas pentru a parasi aeronava. Cu gandul la oamenii din comuna, au luat decizia evitarii unei catastrofe. Cu palonierul dat la maxim spre stanga, unghiul salvator al devierii s-a accentuat, depasind fatalitatea la cativa metri. Apoi au incetat pe rand trepidajul si frecarea, avionul oprindu-se si inclinandu-se pe o aripa, in apropierea unei case.

Dupa aterizarea fortata, avionul MIG-15 de dubla comanda pus pe cricuri, prezenta torsionari pe lungimea lui, mai accenuate la carenajul din coada iar intradosul aripilor era zgariat. In rest nimic. Seful serviciului tehnic, Gheorghe Zarioiu, a luat decizia revizuirii avionului, dupa care sa fie dat disponibil pentru zbor.

Nu mica a fost mirarea pilotilor ramasi la sol si a personalului tehnic de modul cum au reusit cei doi piloti sa puna avionul jos, fara a-l deteriora, in comparatie cu alte avioane care, in urma aterizarilor fortate, au ajuns la casat.

Desi s-ar putea crede ca acesti piloti au avut un destin favorabil, totusi, cunostintele temeinice de specialitate si calitatile lor de zburatori i-au scos din impas.

Acest incident rezolvat in mod exceptional, reflecta arta in pilotarea unui avion reactiv de lupta devenit planor dupa oprirea motorului, pilotii reusind, prin curaj si maiestrie, aducerea acestuia la sol dupa reguli numai de ei stiute, incalcand instructiunile manualului de exploatare – care prevedeau parasirea aeronavei, reconfirmand prin aceasta atat propria valoare cat si pe cea a scolii romanesti de aviatie.

Cariera de pilot a col.av.(r) Stratu Constantin merita de asemenea amintita.

In Scoala Militara de Aviatie de la Tecuci, pe care a absolvit-o in anul 1953, a zburat pe tipurile de avioane ZLIN-381, FLEET, NARDY, IAK-11, IAK-18, IAR-813, iar dupa absolvire a pilotat PO-2, FISLER STORCH, evoluand in anul 1954 pe reactivul MIG-15, in 1957 pe MIG-17 iar de cand a intrat in dotare in anul 1962, pe supersonicul MIG-21, avion pe care a zburat pana la trecerea in rezerva la limita de varsta, in anul 1983.

A indeplinit, pe rand, functia de comandant de patrula si comandant de escadrila, fiind totodata instructor de zbor pe avioane supersonice in toate conditiile meteorologice atat ziua cat si noaptea, conducator de zbor in conditii de aerodrom, de poligon si in conditii de lupta, incercator in zbor pe avioane reactive care au suferit reparatii capitale, pilot autorizat sa execute cercetarea meteorologica si inspector de zbor.

A acumulat un numar de 3200 de ore de zbor, din care 2500 pe avioane reactive si 6000 de aterizari, detinand titlul de Pilot Militar Clasa I pe avioane supersonice.

A format generatii intregi de tineri piloti in calitate de instructor de zbor, multi dintre acestia ajungand sa ocupe functii de conducere in cadrul fortelor aeriene.

Ultraexigent atat cu sine cat si cu subordonatii sai la capitolul zbor, a trait o mare satisfactie: nici unul dintre elevii sai nu a cazut cu avionul.

Acrobat innascut, a fost apreciat de toti pilotii drept un mare maestru in executarea figurilor complicate, care necesitau inalta precizie si efort sustinut.

Succesul acestei cariere impresionante, s-a datorat in primul rand faptului ca si-a iubit meseria pana dincolo de absurd, fiind un impatimit al zborului. A dus un regim de viata adecvat, fara excese, gasindu-si in sotie si copii tot echilibrul si resursele necesare de a se compensa in fata unor momente tensionate, generate de zborurile riscante, de noapte, la joasa inaltime ori in conditii meteo grele, care te imbatranesc inainte de vreme.

A incetat din viata in anul 1990 urmare a unui accident vascular cerebral, fiind inmormantat cu onoruri militare la Cimitirul Eroilor din Timisoara.

Dorul de zbor nu l-a parasit cat a trait, reintorcandu-se deseori printre avioane si fostii colegi. Ori de cate ori avea ocazia, povestea intamplari incredibile din viata pilotilor supersonisti. Aceste intamplari, povestite uneori pana dupa miezul noptii, adevarate fapte de eroism, mi-au declansat curiozitatea si dorinta de a zbura. Asa cum marele pilot si scriitor Doru Davidovici a fost, prin cartile scrise, poarta prin care zeci de tineri au luat calea zborului, in mod similar, pentru mine, Stratu Constantin a fost cel care mi-a deschis calea spre inaltimi, motiv pentru care, cu dragoste si recunostinta, ii multumesc.

Dupa aproape jumatate de secol, Asociatia “Aripi Romanesti“ ne-a adus aminte de acest eveniment, oferind in acest sens o placheta comemorativa, iar doamna grafician Rodica Ioana Ghilea a ”surprins” zborul cu avionul MIG-15UTI avand numarul 1525, intr-o grafica de exceptie.

In semn de omagiu, incepand cu data de 27 octombrie 2009, Muzeul Aviatiei i-a oferit col.av.(r) Stratu Constantin binemeritatul loc in Sala “Ei si lumea lor “, alaturi de generalii Raican Aurel, Balaur Dumitru si Niculescu Aurel, care, prin daruire si sacrificiu, au scris pagini de aur in istoria aviatiei reactive militare romanesti, evenimentul fiind marcat de trecerea a 100 de ani de la zborul inventatorului si aviatorului francez Louis Blériot la Bucuresti.

Multumesc Muzeului Aviatiei pentru realizarea Salii “Ei si lumea lor “ Multumesc Statului Major al Fortelor Aeriene pentru datele oferite in legatura cu incidentul de zbor Multumesc scriitorului Victor DONCIU pentru amintirea evenimentului in cartea “Totul Despre Escadrila Intai“ Multumesc Asociatiei “ Aripi Romanesti“ pentru placheta comemorativa Multumesc consilierului parlamentar Rodica Ioana GHILEA pentru imortalizarea zborului cu dubla 1525 intr-o grafica de un inalt profesionalism Multumesc familiei STRATU pentru obiectele personale ale col.av.(r) Stratu Constantin donate Muzeului Aviatiei

Ionut RITES

Miting Bailesti, 25 aprilie 2009

Titlu: Miting Bailesti, 25 aprilie 2009

Sursa: www.aripiromanesti.ro

Data: 10.10.2009

Autor: Claudiu Diaconu

Anul acesta s-au implinit 111 ani de la nasterea aviatorului PETRE IVANOVICI, pilot, instructor, receptioner, acrobat de inalta clasa, component al escadrilei „DRACII ROSII” alaturi de Mihail Pantazi si Max Manolescu. Posesor al Brevetului de Pilot Militar nr.27 si al Brevetului de Pilot de Linie nr.2, a fost coechipier al Irinei Burnaia in raidul din Africa, de pana la Entebbe, iar intr-un raid de orientare din toamna anului 1925, a trecut pe sub podul de la Cernavoda fiind primul aviator care incercat si a reusit acest lucru.Tot ca o premiera, i se mai recunoaste si faptul ca la mitingul de pe Baneasa din 5 iunie 1934, a executat primul remorcaj de planor din tara. A decedat in accident de avion la 01 februarie 1936, cand Potezul 56 pe care-l pilota a percutat Varful Vlascu Mic din Muntii Cernei. Echipajul S.A.R.T.A. care a pierit atunci (Petre Ivanovici – pilot sef, Nicolae Ioan – pilot -secund si telegrafistul Gheorghe Serghie) este, conform revistei „Romania Aeriana” nr.2-3 (feb-mart 1945), primul echipaj de linie roman cazut la datorie. Destul de ironic…

Nascut la Bailesti, la 28 aprilie 1898, Petre Ivanovici este aniversat an de an de oficialitatile din Bailesti, din pacate, intr-o forma mult mai „simpla” decat perioada de inceput a anilor ’90 cand aniversarea era marcata de un miting aerian de o amploare relativa, cu participarea inclusiv a aviatiei militare. Un merit principal in organizarea acestor manifestari il avea fiul aviatorului, regretatul Costica Ivanovici, fost Director al Aviasanului si apoi, al L.A.R.-ului.El este si initiatorul primului „Album de Aviatie” din Romania postbelica, si, poate multi isi amintesc , a calendarelor editate de LAR.

Anul acesta, proaspatul primar al urbei, pasionat si el de aviatie, si probabil sub imboldul necesarului de capital politic, a incercat reeditarea manifestarilor din anii ’90 si a solicitat sprijinul Aeroclubului Romaniei. Sprijinul a fost acordat urgent astfel ca, in circa 5 (!!!) zile s-a organizat si desfasurat un miting aerian, pe terenul de lucru al Aviatiei Utilitare de la Cilieni, de langa Bailesti. Aeroclubul Romaniei a fost prezent cu Extra, Ikarus C42, AN-2, Wilga si un Is-28D2, la miting fiind prezent si un motodeltaplan particular.

Vremea a fost foarte proasta, a plouat si s-a pus problema la un moment dat ca mitingul sa fie oprit, dar drumul lung parcurs de oficialitatile prezente (deh…) si mai ales insistenta Comandantului Aeroclubului din Craiova, Cristian Smarandache, care s-a oferit sa sara el si colegii lui din lotul de parasutism pana cand ploaia se va opri (si chiar au facut-o!!) a facut sa continue. In ciuda vremii, evolutiile au impresionat, din pacate, momentul cel mai asteptat – evolutia Extrei pilotate de Misu Tone – a fost aproape in totalitate distrus de ploaia care parca pe el l-a asteptat.

Pentru mine, lucrurile au fost oarecum salvate de faptul ca, cu o zi inainte, fusesem pe Aerodromul de la Balta Verde si urmarisem programul de antrenament al aeronavelor participante.Am facut atunci foarte multe fotografii, in conditii foarte bune, ce incearca sa compenseze numar mic de fotografiile facute la Bailesti. Prin urmare, si pentru ca oricum evolutiile de pe Balta Verde sunt o consecinta a mitingului de la Bailesti, am sa incep postarea cu fotografiile de la sosirea participantilor si de la antrenamentul lor de pe Craiova. Am sa insist mai mult pe fotografiile cu Extra, si in special pe fotografiile unei anumite Extre si a unui anumit pilot. Sper sa fiu inteles…

Vineri, 24 aprilie.2009. Am ajuns devreme pe aerodrom; cautam lumina aia de dimineata pentru fotografii… Vine Directorul! imi zice, Comandatul. Si? era prea devreme pentru mine, si prea devreme pentru ganduri adanci… Apoi inteleg. Cu Extra?? Da! Cu Tone! Bai da’ nu ma lasi… Incep sa ma agit: acumulatori, carduri, obiective… Este ok!!! Sa vina frateeee!!

Povestea continua in imagini:

Sky Cruiser, singura prezenta romaneasca la Blois 2009

Sursa: www.aripiromanesti.ro

Data: 02.10.2009

Autor: Claudiu Diaconu

 

La sfarsitul lunii august, in zilele de 29 si 30, a avut loc la Blois, in Franta, cea de a 29-lea editie a Expozitiei Internationale dedicate in exclusivitate aeronavelor ultrausoare motorizate (ULM). 140 de expozanti si 800 de avioane ultausoare s-au adunat anul acesta pe aerodromul Blois-de-Breuil pentru a participa la cea mai mare expozitie de avioane ultrausoare, contribuind la ceea ce organizatorii numesc “cultura ULM”. An de an, constructori si pasionati ULM se intalnesc la Blois pentru a prezenta si a cunoaste noutatile in domeniu, “nicaieri in Europa, diferitele sectoare din domeniul aviatiei ultrausoare, necazand de accord pentru a se intalni cu atata libertate, egalitate si fraternitate”.

Anul acesta, printre surprize, s-a numarat si un proiect romanesc, SKY CRUISER, care desi prezentat la stadiul de mock-up a suscitat interesul vizitatorilor. Nascut la umbra IAR-93 ce-si asteapta taierea si intr-un oras ce nu vrea sau nu mai poate sa construiasca avioane, SKY CRUISER-ul romanesc este opera unui pasionat care se incapataneaza sa creada ca lucrurile pot fi si altfel. Cu o experienta de peste 30 de ani in Fabrica de Avioane din Craiova, timp in care a fost responsabil de executie pentru IAR-93, prototipul IAR-99 (S001) si IAK-11, si apoi cu o alta experienta de aproape 4 ani in domeniul materialelor compozite in Germania, domnul inginer DELIU TUDOR este cel care incearca sa transforme un vis in realitate. Cu sprijinul material al unui prieten francez pasionat de aviatie, domnul MARK BAILLEUX,  Ing. Deliu parcurge cu meticulozitate drumul ce duce de la calcul la executie al unui proiect ce se vrea primul ULM cu structura compozita produs in Romania.

SKY CRUISER-ul romanesc este un monoplan, cu aripa joasa, cu linii fine ce pun accentul pe placerea de a zbura, cabina fiind foarte spatioasa si comoda. Se doreste motorizarea ULM-ului cu un motor Rotax de 100Cp (la final fiind disponibile si alte variante de motorizare) si elice tripala Duc, care impreuna cu rezervoarele din aripi, sa asigure o autonomie a zborului de 1300 km.

Dupa reintoarcerea de la Blois, proiectul a trecut in faza a doua a executiei, incepand constructia aeronavei propriu-zise, care va trebui sa faca primul zbor in primavara anului urmator, dorindu-se prezentarea ei static si in zbor la Aero Friedrichshafen 2010.

Eveniment comemorativ Aurel Vlaicu - Aripi romanesti comemorate la Deva

Gara de Nord, ora 23:30. Inarmati cu 3 rucsacuri cu carti, reviste, tablouri, banner pornim spre Deva, descumpaniti ca nu am reusit sa atragem sponsori, dar fericiti ca am avut ocazia sa organizam ceva. Comemorarea lui Aurel Vlaicu la Deva.

Ajunsi la destinatie, facem cunostinta cu domnul Gratian Tinc, comandantul adjunct al Aerodromului “Constantin Manolache”, un om deosebit, fara al carui ajutor nu am fi putut face nimic, un om amabil, saritor, sufletist si care, din fericire, nu isi dadea importanta pe care o avea.

Ne cazam la aerodrom, ramanem surprinsi placut de constructia de acolo si mai putin placut de faptul ca nu exista bani pentru a o renova si intretine. Dar asta este, traim in Romania, ne multumim cu potentialul si speram in atragerea de fonduri.

Ora 17 – emisiune in direct la Deva TV. In ciuda tahicardiei  emotionale si a glasului tremurat,, reusim sa prezentam asociatia, ne laudam cu proiectele desfasurate, ne aratam supararea pe sponsorii inexistenti si incercam sa convingem telespectatorii sa vina a doua zi la eveniment. Vizionam o filmare realizata chiar in acea zi intr-unul din planoarele Aeroclubului, preluam un apel telefonic in direct si revenim la un ritm cardiac normal o data cu genericul de final. A fost o experienta inedita, a fost prima aparitie pe sticla a asociatiei de care suntem foarte mandri, chiar daca aceasta a fost la un post local.

Si a sosit si ziua cea mare, ziua comemorarii a 100 de ani de la primul zbor cu planorul al lui Aurel Vlaicu.

Am realizat fluturasi cu programul evenimentului, formulare de tombola, am lipit afise, am montat standul si bannerul, am aranjat cartile si am admirat un spectacol organizat ca la carte, ale carui lipsuri au fost doar publicul si sponsorii.

Evenimentul a fost deschis de domnul Gratian Tinc al carui discurs a fost urmat de cel al presedintelui Asociatiei Aripi Romanesti, Mihai Floriean si, bineinteles, de un discurs al domnului Dan Antoniu, unul din autorii cartii “Vlaicu”, lansata oficial la acest eveniment.

Au evoluat parasutisti, avioane ultrausoare, un motodeltaplan, un elicopter, o wilga si, bineinteles, planoare – acrobatie in formatie, acrobatie solo si demonstratie de decolare la automosor.

Senzatia evenimentului a fost, cu certitudine, evolutia acrobatica pe ritm de vals a celor doua planoare cu dl Campean si dl Stamate la bord. Puse in valoare de muzica, cele doua planoare pareau pasari maiestre rupte din basm, zborul lor a fost “o poezie” asa cum spunea unul din pilotii de pe aerodromul din Deva. A fost prima data cand am vazut asa ceva in Romania, a fost prima data cand am vazut oamenii urmarind cu atata interes planoarele, aplaudand si adresand cuvinte de lauda celor doi piloti in timpul evolutiei.

Programul stabilit si pus la dispozitia publicului a fost respectat cu exactitate, evenimentul fiind incheiat cu o tombola organizata de Asociatia “Aripi Romanesti”, cu sprijinul Aeroclubului Teritorial Deva. Cei 3 tineri care au reusit sa raspunda corect la un set de intrebari legate de viata si activitatea lui Aurel Vlaicu au primit ca premiu – prin tragere la sorti deoarece au fost multe raspunsuri corecte- un zbor de 15 minute cu un avion ultrausor. Nu se poate descrie fericirea acestora cand au aflat ca sunt castigatori si nici entuziasmul manifestat in urma zborului, aspecte care ne-au lasat impresia, ca sa nu spun chiar ca ne-au oferit certitudinea, ca tocmai am insamantat virusul aviatic in 3 viitori piloti.

O data cu consumarea premiilor la tombola, evenimentul s-a incheiat, iar noi ne-am retras in culise, la un pahar de suc si vorba impreuna cu domnul Dan Antoniu, pilotii si personalul tehnic.

A fost o experienta extraordinara, cu care Asociatia se poate mandri alaturi de celelalte proiecte de pana acum. Desi eforturile depuse nu sunt de ignorat, satisfactia unui eveniment bine organizat, chiar si fara un public numeros, ne-a facut sa uitam de oboseala, de banii cheltuiti si neacoperiti de nicio sponsorizare, de timpul petrecut cautand solutii, scriind adrese oficiale si incercand sa convingem lumea sa ne sustina si sa ne ajute. Si, ca o rasplata suplimentara, am primit cadou din partea celor de la aerodromul din Deva cate un zbor cu planorul care pot sa spun ca a fost experienta mea aviatica suprema de pana acum!

Si iata-ne din nou in Bucuresti, coborand pe peronul Garii de Nord din trenul IC 526  purtand, poate nu intamplator, numele Aurel Vlaicu…

 

Filmare din cabina lui Stamate Gheorghita in timpul acrobatiei (dansului) cu doua planoare: http://www.220.ro/ZUKsPezjOk/Comemorare-Aurel-Vlaicu

13 septembrie 2009: Comemorare Aurel Vlaicu la Banesti

Sursa: Asociaţia „Aripi Româneşti”

Data: 18.09.2009

Autor: Dragos Dobre

Foto: Sinziana Dobre si Cristina Tinta (denebra / Romanian Spotters)

Copyright (c) 2009Asociaţia Aripi Romanesti

Peste o suta de spectatori au participat duminica, 13 septembrie 2009, la monumentul de la Banesti de langa Campina, la manifestarile organizate pentru comemorarea a 96 de ani de la tragicul accident in care si-a pierdut viata aviatorul, inginerul si inventatorul Aurel Vlaicu.

Aurel Vlaicu s-a nascut în 19 noiembrie 1882, la Bintinti (judetul Hunedoara) si a murit la 13 septembrie 1913, la Banesti, langa Campina, in incercarea de a trece in zbor Carpatii la bordul avionului sau Vlaicu II. Pe locul prabusirii pionierului aviatiei romane se afla un monument comemorativ ridicat in anul 1936 cu sprijinul ARPA ( Asociatia Romana pentru Propaganda Aviatiei).

Pe langa oficialitatile locale, la eveniment au participat atat membri ai familiei Vlaicu, actuali si fosti piloti, turisti , scriitori, localnici si amatori de spectacole aeriene, cat si o delegatie a Aeroclubului Romaniei, condusa de directorul general al aeroclubului, domnul George Rotaru.

Imediat dupa ora 10, s-a dat startul manifestarii comemorative. Coroanele de flori au fost depuse in muzica de fanfara si au fost insotite de zborul machetelor radiocomandate de la sol. Programul de zobr a fost deschis de doi piloti privati de motoparapanta (Adrian Buzan si Sorin Stan), care au decolat din apropiere pentru un zbor comemorativ in zona monumentului.

Un element de impact al manifestarii a fost prezentarea la sol a replicii avionului Vlaicu II, construit cu ajutorul celor de la ROMAERO S.A. Replica Vlaicu II a rulat la sol, sub controlul atent al pilotului Marinel Cheveresan. Modelul primise deja un premiu speical la Jocurile Mondiale Aeronautice de anul acesta din Italia.

Modele miniaturale au fost prezentate si pilotate de o echipa de tineri de la Clubul de Aeromodelism si Muzeul Aviatic din Pucioasa.

Manifestarea comemorativa a reprezentat o buna ocazie pentru prezentarea in avanpremiera a monografiei VLAICU, cei 4 autori oferind cateva explicatii privind acest volum ce va fi lansat la mitingul aerian de la Deva din 19 septembrie 2009.

Beneficiind de conditii meteo bune, a urmat apoi un scurt zbor de prezentare al aeronavelor Aeroclubului, prima fiind o grupare de avioane ultrausoare (un Ikarus C42 si doua Aerostar Festival) urmate de un zbor al unui avion usor IAR 46.

Iacarii Acrobati, in formatia completa de trei avioane (Ioan Postolache / YR-UAU, Dan Stefanescu / YR-UAA si Dan Conderman / N185YK ) au facut deliciul publicului, prezentand parte din programul lor clasic de acrobatie, la un nivel inalt, asa cum ne-au obisnuit.

Din lotul national de parasutism au fost prezenti la manifestare cinci sportivi, care au utilizat pentru salt deja celebrul Airvan GA8 pilotat de Petre Dobre Tone. Dupa lansarea parasutistilor si aterizarea acestora intr-un spatiu restrans de langa monument (marcat cu un mare „+” de carpa), pilotul si avionul sau au salutat manifestarea cu doua treceri spectaculoase.

Evenimentul a fost organizat de Fundatia Aerospatiala Romana, Asociatia ARPA “Aurel Vlaicu” din Campina, cu sprijinul Primariei Comunei Banesti, al Aeroclubului Romaniei si al echipei private de acrobatie aeriana „Iacarii Acrobati”.

A fost o frumoasa duminica de toamna, in care nu am regretat timpul petrecut la manifestarea comemorativa.

Miting Aviatic la Aurel Vlaicu / Bintinti, 21.06.2009

Sursa: Asociatia „Aripi Romanesti”

Data: 23.06.2009

Autor: Adrian „Virusu” Dulau

Copyright (c) 2009: Asociatia Aripi Romanesti

DSCF0558Duminica 21.06.2009. Toata suflarea satului Aurel Vlaicu (Bintinti) a iesit din casa pentru a vedea ce se intampla in aceasta zi de duminica. In fata primariei, avionul Vlaicu 2 construit la Romaero, a pornit motorul si a rulat scurt pe straduta ingusta din fata lui, la comenzi aflandu-se un alt pilot mare al Romaniei, Domnul Marinel Cheveresan de la Arad. Aceasta minunata replica a avionului lui Vlaicu, tocmai s-a intors din Italia, unde, la Jocurile Mondiale Aviatice din Torino a castigat locul 3 la categoria Aeronave Istorice. Felicitari lor!

Activitatile s-au desfasurat oaercum conform programului, cu slujba religioasa, depunere de coroane si elogierea marelui constructor si pilot Aurel Vlaicu. Aviatia militara a facut doua treceri la joasa inaltime cu 3 avioane MiG-21 Lancer si 3 elicoptere Puma de la Baza Aeriana 71 Campia Turzii la ora 12:30. Dupa aproximativ o ora au trecut si 2 avioane ultrausoare, un CTSW pilotat de Simion Campean, si un Ikarus C-42 sosit tocmai de la Arad, sub comanda lui Vasile Hategan.

Discursurile au fost variate, tema principala fiind Aurel Vlaicu, dar felul lor de a fi spuse a fost inedit. De la dscursuri scurte si la obiect, cum a fost cel tinut de D-l Tinc Gratian, comandantul aeroclubului Deva, la cel al unor domni care, desi spuneau lucruri frumoase, nu au reusit sa tina publicul cu sufletul la gura, si s-au lungit prea mult. Mai trist a fost valul de discursuri din partea oficialitatilor, care au uitat ca nu sarbatoresc campania electorala si au vorbit mai mult de statii de epurare, asfalt, si alte realizari marete pe raza satului.

Avioanele au reusit sa mai miste atmosfera, iar apoi, toata lumea a plecat catre casa lor sau catre centru unde erau standurile cu mici si bere… Vlaicu 2 a pornit din nou motorul, si a reusit sa atraga din nou atentia asistentei, dar totul s-a terminat parca prea sec, prea fad, ca si cum, nimeni din acel sat nu parea impresionat sau constient de ce s-a intamplat acolo.

Una peste alta, e bine ca s-a facut acest miting, e de laudat intentia autoritatilor, si faptul ca un om atat de important cum e Aurel Vlaicu, nu s-a uitat acolo la el acasa. E bine ca, cineva mai incearca sa faca ceva. E de laudat prezenta Fortelor Aeriene, care nu s-au dezmintit si au executat niste treceri superbe, si de asemenea, cea a Aeroclubului Romaniei. Echipa de la Romaero, merita inca o data felicitati pentru prezenta si constructia avionului pe care speram sa-l vedem in zbor cat de curand, lucru care se pare ca se va materializa cat de curand, tot ce e nevoie fiind niste calcule de centraj plus alte mici ajustari.

Asociatia „Aripi Romanesti” saluta 100 de ani de la primul zbor cu planorul al lui Aurel Vlaicu, cat si cei 99 de ani scursi de la primul zbor cu avionul al acestui pionier al aviatiei mondiale si romanesti.

Adrian „Virusu” Dulau

23.06.2009

Le Bourget

Copyright (c)2009: Asociatia „Aripi Romanesti”

Data: 14.02.2009

Autor: Marian COSTE

logo_maeSinonim cu sintagma “un lucru bine facut”. Cam asa ar percepe un pasionat de aviatie (si nu doar el) acest superb loc numit „Musée de l’Air et de l’Espace” . Patronat de stat si plasat sub tutela Ministerului Apararii, anul trecut a avut 275000 de vizitatori din care 40% au fost pentru prima data. Anul acesta consiliul de administratie a decis ca in perioada 21 ianuarie 28 februarie intarea sa fie gratuita. Fara sa fie acesta motivul, in ianuarie am avut ocazia unui concediu la Paris, cu acest prilej neratand si vizita in locul sus-amintit.

Sincer vorbind, ma cam gandeam in drumul spre muzeu la zicala cu “pomul laudat”, dar ceea ce am gasit acolo a fost mult peste asteptari. La intrare, prima surpriza placuta, o droaie de copii de toate varstele, veniti cu dascalii sa invete, sa descopere, sa tina minte istoria lor, de care, credeti-ma, sunt foarte mandri si pe buna dreptate.

Desi cu probleme mai demult (ca multi altii de altfel), felul in care isi respecta trecutul azi ofera mari sperante de viitor acelor care vor veni. Satul de vorbele goale de la noi, ajuns pe platforma de la intrare am vazut acele lucruri care, de fapt, pleaca din determinarea unei constiinte curate, iar implinirile sunt pe masura efortului.

Nu au uitat nici participarea in Al doilea Razboi Mondial a voluntarilor francezi pe frontul rusesc, in celebra escadrila Normandie-Niemen, reprezantand-o prinntr-un grup statuar la intrarea in muzeu, precum si un avion Yak-3, expus in sala dedicata acestui conflict. Idee care ar putea fi preluata, daca ne gandim de prezenta pilotilor germani in aviatia romanesca, remarcabila fiind perioada in care Scoala de piloti de Vanatoare a fost condusa remarcabil de maiorul Gerlitz.

Bunul simt si respectul fata de orice vizitator, idiferent de unde vine, te fac sa te simti ca le aparti de fapt, si faptul ca vorbesti o alta limba nu este considerat un obstacol, dimpotriva, mai degraba o completare la multitudinea de persoane care interactioneaza acolo zilnic.

Remarcabil dotat, cu hale mari dedicate fiecarei epoci, incepand cu primele incercari de a zbura, trecand prin primul conflict, al doilea, al aviatiei reactive precum si era spatiala, este exemplul perfect de etalare a istoriei unei ramuri tehnice fara depasi pragul bunului simt sau al exagerarii.

Exponate originale sau reproduse, reconstituri de ateliere (cel al fratilor VOISIN este de-a dreptul memorabil, dotat cu unelte originale din acele timpuri), aparate suspendate de tavan sau pe suporti iti incanta ochiul, transpunandu-te in alta lume, cea a unei realitati care, mi-e greu sa cred ca o vom trai vreodata la acest nivel si la noi.

Intensitatea trairilor se accentueaza odata ajuns la exponatul VUIA I, care, desi specificat ca fiind roman, faptul ca zburat in Franta il face parte complementara a istoriei acesteia.

Nimic mai adevarat ca recunoasterea meritelor romanesti este mai pregnanta in strainatate decat pe propriile meleaguri, insa acest lucru trebuie sa ne motiveze intr-o mai mare masura pe parcursul intentiilor noastre vizavi de regandirea conceptului (destul de empiric acum) de recunoastere si expunere a trecutului national in materie de aviatie.

Trecand peste orice bariere culturale sau intelectuale, felul in care Muzeul este structurat, condus, dar si modalitatea de “exprimare” istorica, reprezinta un succes deplin si un plus de valente binemeritate.

Cu toate acestea, nu pot sa nu remarc lipsa din inventar a unor aparate cunoscute, ca Mirage-2000, Alpha Jet sau Jaguar. Sper ca pe viitor si aceste aparate sa fie expuse, prin acest mod crescandu-se valoarea lor post-exploatare.

In exterior, schimburile cu alte tari au dat roade, desi se poate mai mult, avand exponate interesante care au apartinut Rusiei, Suediei, Germaniei, SUA sau Cehiei.

Pe langa bucuriile aduse pasionatilor care ii trec pragul, rolul pedagogic este de necontestat, multitudinea de copii si tineri vazuta in acea zi acolo ma face sa cred ca nu a fost un caz singular Muzeul luandu-si in serios rolul de indrumator alaturi de cel de prezervare si expunere tehnica.

In sala dedicata spatiului abunda exemplarele sovietice, relatiile bune dintre cele doua tari fiind mai mult decat evidente, spre castigul tuturor vizitatorilor.

Am convingerea ca Muzeul este intr-o continua dezvoltare si la viitoarea vizita vor avea o galerie mult mai bogata decat cea de acum. Ma bucura faptul ca sunt locuri unde acest gen de activitati reprezinta legatura directa dintre trecut si viitor, dintre exclusiv si masele largi, dintre sanse unice si decizii de dimineata; este exact ceea ce ar trebui sa invatam si noi.

Iar daca noi nu putem se ne trezim la realitate, indraznesc sa le recomand celor de la Le Bourget sa ceara pentru expunere avioane care au zburat sub culorile Romaniei si am convingerea ca vor fi mult mai bine intretinute decat cele de la noi. Altfel spus, imi asum aceste cuvinte cu speranta ca si critica sa fie una constructiva.

Cluj-Napoca, 14.02.2009

Marian COSTE, marigonu_roaf  @  yahoo.com

Pentru imagini cu muzeul de la Le Bourget, va rugam sa vizitati galeria noastra de imagini (click aici).

Toate drepturile pentru text si imagini sunt rezervate (c)2009: Asociaţia „Aripi Româneşti”

Zbor catre Escadrila din Ceruri

Copyright (c) 2009: Asociatia Aripi Romanesti

Data: 12.02.2009

Autor: ***

Pe 12 februarie, Fetestiul a fost un oras trist.

Dupa ce intreaga noapte a plouat hotarat, zorii zilei au adus cu ei un vant rece cu rafale taioase si surprinzator de violente. Cerul plumburiu, zdrentuit de vantul turbat, atarna ca o sentinta peste toti si toate, oglindind acolo sus ceea ce aici jos se traducea prin durere, sapata in cutele fetelor si ascunsa in suflete. Vantul cainos alerga dement printre oamenii adunati in fata unei scari dintrunul din ”blocurile aviatorilor” amplasate vis-a-vis de Monumentul Eroilor Aerului din orasul-garnizoana al pilotilor militari din inima Baraganului. Albastrul burtii avionului MiG-21 pus pe suport, incremenit intro sandela spre azurul profund al stratosferei, avea un efect hipnotic, fiind o pata de culoare ce atragea inevitabil privirea si contrasta brutal cu tot ce era in juru-i. Burta avionului si portretul lui Foozie din camionul militar ce avea sa-i duca trupul pe ultimul drum erau tintele privirilor ridicate din cand in cand din pamant.

Se vorbea putin, pe un ton soptit, uneori acoperit de vaietele vantului.

Erau multi piloti in fata acelei scari de bloc. Incepusera sa vina de cu zorii zilei de prin tara. Autocare cu “A” pe numarul de inmatriculare au adus piloti de la bazele aeriene Campia Turzii, Bacau, Boboc, Otopeni, de la Statul Major al Fortelor Aeriene, in timp ce multi alesesera sa vina cu masinile personale. Cei de la Borcea, baza unde Foozie a zburat timp de aproape doua decenii, camarazii lui, ii erau deja aproape, veghindu-i somnul cel de pe urma. Cate doi, echipati in tinuta de culoarea cerului, faceau de garda la capataiul lui, incremeniti in nemiscare ca niste santinele ale durerii. Printre ei, baieti tineri, care sigur il cunosteau pe Foozie doar dupa reputatie. Niciunul nu misca; doar ochii tradau, arzand in lacrimi grele si sarate ca Marea Moarta.

Tot de la Borcea era si un pluton de militari din Politia Militara, precum si Drapelul de Lupta al Bazei 86 Aeriene, peticul acela sfant de juramant militar sub care Foozie a slujit atata amar de vreme. Acum, de lance atarna fluturand stins o bucata lunga de stofa intunecata.

12 Februarie 2009, Feteşti

12 Februarie 2009, Feteşti

In jurul orei 12:00, a venit si vremea ca Foozie sa iasa din casa lui pentru ultima oara, fara a se mai intoarce niciodata. Atunci a fost momentul cand toti cei prezenti am incremenit in pozitie de drepti la comanda comandantului Garzii Drapelului, care, fara sa stie, a comandat tuturor celor ce aveau suflet militar, inclusiv Sefului Statului Major al Fortelor Aeriene, general-maior Ion Stefan, prezent si el langa Foozie, omul langa a carui aripa a zburat la Borcea de atatea ori. Camarazii lui Foozie, tinerii ce mai inainte au vegheat la capataiul lui, au urcat sicriul cu trupul lui cel rece si l-au asezat in camion, sub portretul din care zambea discret si misterios un ”haiduc al vazduhului”, unul dintre acei ”barbati cu obiceiuri de eroi”, un ”pilot de vanatoare cu tot ce presupune notiunea”.

Apoi, cortegiul s-a pus incet in miscare, in liniste, fara muzica de inmormantare, fara claxoane, discret, doar in zgomot de ganduri si pasi tristi…

Chiar daca biserica unde trebuia sa fie dus trupul lui Foozie pentru ultima slujba era foarte aproape, traseul parcurs a fost mai mare, parca pentru a-i arata pentru ultima data orasul in care a trait toata viata lui de pilot militar.

Dupa slujba, cimitirul ne-a intampinat aspru cu rafale si mai puternice de vant furios, vrand parca sa ne puna la incercare hotararea de a fi langa Foozie pana in ultimul moment. Nimeni nu a abandonat lupta muta cu elementele naturii, coloana de rude, prieteni, cunoscuti si vecini dispersandu-se pentru a avea loc sa intre prin portile mult prea inguste pentru atatia oameni, convergand mai apoi intrun loc sapat proaspat, departe de intrare, avand ca vecin imensitatea campului si aflat in bataia directa a rafalelor de vant. Acolo a fost adus Foozie, acolo a fost el lasat, in groapa aia sapata proaspat in pamantul acela galben, argilos, pamant de Baragan. Nascut in nordul tarii, acolo unde sunt stramosii lui, Foozie a fost ingropat in sud, langa Dunare si langa zbor.

Plutonul de Politie Militara a executat trei salve de pistol-mitraliera in onoarea lui, iar camarazii lui, pilotii militari de la Borcea, au executat o trecere exact peste mormant, la joasa inaltime si cu viteza mare, sfidand curentii puternici de aer laterali ce le imprimau o deriva vizibila. Formatia stransa de trei MiG-21 LanceR a executat o trecere frumoasa, in forta, un salut camaraderesc plin de respect al unor piloti care declarasera inainte de zbor ca vor decola indiferent de conditiile meteo, exact asa cum ar fi facut si Foozie pentru oricare dintre ei. Imediat dupa ce formatia a depasit perimetrul cimitirului, LanceR-ul aripa dreapta a degajat catre in sus, disparand brusc dupa doar cateva zeci de metri in plafonul compact de nori vinetii, la fel cum si Foozie a disparut atat de brusc dintre noi, fara ca sa mai apuce sa-si ia la revedere…

Trecerea ”missing man”, 12 februarie 2009

Trecerea ”missing man”, 12 februarie 2009

A fost prima trecere de tip ”missing man” la care am asistat, si pot spune ca modul in care LanceR-ul a disparut atat de rapid in plafon a fost unul dintre lucrurile care m-au marcat profund… La fel ca si pamantul acela galben, argilos, despre care ma intrebam daca merita sa primeasca trupul unui asemenea TATA, al unui asemenea SOT, al unui asemenea SCRIITOR, al unui asemenea PILOT MILITAR, al unui asemenea OM…

Un proverb amerindian spune ca “un om traieste atata vreme cat ultimul om care-si aduce aminte de el este in viata”. Este de datoria noastra, a celor care l-am cunoscut, a celor care-am ramas, sa nu-l uitam pe cel care-a fost

comandor (r) Dumitru “Foozie” Berbunschi, un OM BUN…

comandor (r) Dumitru “Foozie” Berbunschi, un OM BUN…

Domnule comandor, a fost o onoare si un privilegiu sa va fiu aproape!

Pentru totdeauna al dumneavoastra,

Poetu’.

 

 

 

 

 

Sharing is caring